Ride on the Management Puzzle

Ne pregatim de Sarituri!

2011-06-07T08:38:00.000-07:00

Astazi m-am hotarat sa va vorbesc despre sarituri, sa va vorbesc despre echipa, sa va vorbesc din nou despre cai si despre lectiile mele. Uneori ne este mai usor sa interpretam situatiile prin prisma lucrurilor care ne plac, prin prisma petrecerii timpului alaturi de prieteni.

Se intampla cateodata, ce cliseu, nu?, sa parem legati de maini si de picioare atunci cand se pare ca totul merge in defavoarea noastra. Incercam din rasputeri sa finalizam negocierea contractului cu acel client improtant, acel contract care ne-ar asigura 80% din target-ul de anul acesta. Investim timp, investim energie, ne facem scenarii si cand totul pare sa se fi terminat cu bine clientul se razgandeste. Ei bine, eu va provoc astazi sa priviti acea situatie ca pe un obstacol si sa incercati sa-l depasiti. Stiti cum este la obstacole?

Atunci cand te pregatesti de concurs, atunci cand participi la obstacole exista intotdeauna ceva mai mult decat provocarea de a reusi. Intotdeauna exista intrebarea “ Va sari?”. Pentru ca nu esti doar tu, si asta ar trebui sa intelegem cu totii. Niciodata nu suntem singuri. Daca vreodata am crezut ca putem face ceva singuri atunci probabil ca nu vedeam realitatea inconjuratoare. Specialistii spun ca intr-un concurs de sarituri peste obstacole 75% este calul si doar 25% calaretul. Calaretul trebuie sa aiba incredere in partenerul lui si vice versa pentru ca nu se poate sa realizeze saritura separat. O fractiune de secunda este de ajuns sa ratezi parcursul, sa ratezi concursul. Ca si in management un calaret oricat de experimentat nu poate sari fara cal iar un cal oricat de pregatit nu poate intra in concurs fara calaret. Ca si esenta a leadership-ului inchipuiti-va pentru un moment ca manager-ul este calaretul. El stie unde trebuie sa ajunga, trebuie sa dezvolte o relatie de incredere cu compania sa in asa fel incat sa termine parcursul.

In lipsa cuplului raman doar obstacole. Asa ca atunci cand va aflati legati de maini si de picoare ganditi-va ca nu sunteti singuri, aveti incredere in cal si terminati parcursul!

Try This

Dor de Cai si Dor de Duca...

2011-06-03T08:29:00.000-07:00

Stiti cum e cateodata cand te apuca asa un dor de duca....Un dor asa de mare ca orice ai face ai senzatia ca ar trebui sa faci altceva, un dor asa de mare ca ai vrea poate sa te afli intr-un singur loc. Si culmea este exact singurul loc in care este aproape imposibil sa fi chiar atunci.

O foarte buna prietena imi spunea ca atunci cand lucrurile si evenimentele o coplesesc, cand sedintele par interminabile si timpul parca nu mai cunoaste masura “ se da cu ruj”. Da, da...cu ruj. Spune ea ca atunci devine alta persoana si cele 5 minute in care rujul a fost singura preocupare inseamna inca doua ore in care sedinta devine dintr-o data interesanta, apar idei noi pentru proiectul in derulare si timpul parca are din nou sens.

Ei bine, astazi vreau sa va povestesc despre cum este atunci cand iti vine dorul de duca. Sincer, mai bine te duci decat sa stai. Exact cum mi se intampla mie in perioadele aglomerate, in perioadele stresante, atunci cand trebuie sa iau decizii masurate in rapiditate pe minut. Cu cat aman mai mult sa ma duc, la cai, unde credeati , cu atat ideile parca nu-si mai gasesc drumul spre mine, cu atat deciziile par mai greu de luat.

Rujul meu sunt cai. De multe ori in activitatea noastra de manageri, antreprenori, coordonatori sau specialisti ne intalnim cu situatia in care parca mintea noastra nu ma functioneaza. Ne blocam in detalii, ne blocam in cifre si rapoarte. Am invatat dupa mult timp ca este bine sa mai fug la cai. Am invatat ca avem nevoie de combustibil ca sa mai functionam o zi. Uneori il regasim chiar la birou, uneori ii spunem provocare sau uneori fugim.

Am invatat de la cai rabdarea dar si fuga. Am invatat de la cai ca atunci cand dorul de duca se abate este bine sa ma duc... Sa incercati!

Acum ma duc......AICI

Avem Timp?

2011-03-27T13:30:00.000-07:00

Ați observat că până acum am povestit doar despre lecțiile din echitație aplicate în management? Poate eram cuprins de entuziasm...Ați observat că vorbeam doar despre cum un hobby poate oferi o sursă nesecată de idei pentru activitatea noastră de manageri?

Ei bine astăzi o să încerc să vă povestesc că se poate și invers. Am ajuns să cred că suntem inconjurați de cărți, suntem inconjurați zi de zi de lecții care așteaptă să fie învățate doar că pur si simplu nu vedem. Coincidență sau nu (uneori chiar aș putea afirma că nu prea mai cred în coincidențe...) mie îmi plac caii și poate de aceea îi veți vedea foarte des în aceste pagini. Dar povesteam mai demult că pentru unii cai înseamnă zâmbetul copiilor sau fotbalul sau plimbările pe munte... De aceea mă bucur că vă împărtășesc aceste lecții și este doar un pas spre a le primi pe ale voastre.

Dar atât cu filozofia! Oare se poate si invers? M-am întrebat adesea după ce am descoperit efectele benefice ale ascultării vântului împreună cu S. dacă nu cumva funcționează și invers... Pot să va spun astăzi ca funcționează, pot să vă spun că îți poți aranja ora de clasă așa cum vrei tu și întotdeauna va fi un schimb de lecții.

Dacă ar fi să încep cu un abecedar și să plec cu litera “A” așa cum se obișnuiește v-aș spune ca managementul m-a învățat să fiu organizat. și nu vă citez din cărți atunci când va povestesc că atunci când ai o preocupare, cum ar fi hobby-ul pentru echitație, începi să îți organizezi mai bine timpul. O data, normal, pentru că vrei să ajungi la antrenament. Dar mai apoi observi că poate dacă dimineață te ocupi de corespondență și îți planifici seria de întâlniri în așa fele încât la ora X să te întâlnești cu S. chiar îți reușește, și chiar ai făcut mai multe decât într-o zi normal.

Mai apoi ajungi la cai și din nou time manegement-ul lovește! Pentru că timpul este limitat ai învățat unde stă de obicei într-o rână agățată o șa, și unde este frâul lui, și poate îți faci timp de o țesală pentru că el te-a așteptat toată ziua.

Rezultat al unei combinații de 2 luate câte 2, al presiunii timpului în management recunosc că este una din cele mai importante lecții de time management pe care eu le-am primit.

Pentru că m-am lovit chiar eu cu mine, pentru că am spus adesea nu am timp aș vre să închei cu gânduri pentru reflecție de la un prieten foarte drag, pe care nu am avut onoarea să îl cunosc, Octavian Paler:

Avem Timp…

Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta - murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul ... depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata

Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia

Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp

Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie

Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat

Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten

Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc

Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore

De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul

Ca si vorbitul

Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit.

Înapoi pe Cai!

2011-03-19T10:22:00.000-07:00

Am cam lipsit ceva timp și asta doar pentru că vechile obiceiuri mor greu. Astăzi mă gândeam că îmi lipsește exercițiul de a îmi așterne gândurile pe hârtia virtuală, mă gândeam că dacă într-adevăr îți place ceva atunci se va vedea și în rezultatele tale. Așa că m-am pus pe scris.

Au mai trecut câteva zile, au mai trecut câteva luni și nu contenesc să am parte de lecții. Fie ele de viață sau profesionale nu contenesc să mă uimească cu simplitatea lor. Să vă povestesc despre un antrenament. De data aceasta, pentru că am pretenția că am mai progresat, eu trebuia să îl învăț pe F. câteva lucruri. F. este cele mai nou cunoscut al meu și deși se presupunea ca eu sunt profesorul am învățat foarte multe lucruri de la el. Încercam să îi arăt o mișcare simplă de mers ordonat și după eforturi considerabile mi-am dat seama că eram scos la tablă. Doar dacă îmi schimbam poziția corpului F reacționa și schimbându-mi poziția ca să îl învăț pe el am reușit apoi sa mă înteleg cu M.

Inițial m-am gândit că este paradoxal cum am învățat eu ceva, încercând să îi învăț pe alții. Apoi mi-am dat seama că nu este departe de ceea ce ni se întâmplă în activitatea noastră de management. De obicei ai o echipă pe care o coordonezi, pe care trebuie să o conduci spre obiective și uneori tinzi să cazi în capcana “Știu eu”. Ei bine acest “știu eu” este relative mai ales in contextual de astăzi când totul depinde. Nu vi se pare uneori de neînțeles de ce echipe de management diferite ajung la rezultate comparabile folosind metode cu totul diferite? Nu v-ați întrebat de ce anumite persoane pe care voi nu le-ați selecta vreodată ca parte din echipa voastră au rezultate excepționale atunci când alții le coordonează?

Cred că am ajuns la concluzia că zi de zi putem învăța de la echipa noastră cum să conducem, pentru că învațându-i pe ei de fapt învățăm noi și ne perfecționăm. Este adevărat că deschizând sertarul putem să arătăm acea diploma de MBA, acel atestat de absolvire a cursului senzațional de comunicare și rezultatele extraortdinare pe care compania le-a înregistrat anul trecut. Este doar momeala din capcană!

Am învățat de la F că nu trebuie să ne ferim să îi învățăm pe alții, nu trebuie să ținem sertarul încuiat și atunci când ceva nu iese bine să dăm vina pe echipă, pe oameni sau pe piață. Am învățat că cea mai bună metoda de a învăța este aceea de a îi învăța pe alții!

Am revenit!

2011-02-07T01:08:00.000-08:00

După o lungă absență, recunosc am revenit. Am călătorit mult iî aceste luni, am cunoscut oameni noi și am învățat lecții noi de la prietenii mei. Biblioteca mea cu lecții din echitatie se mărește și de aceea vreau să vă împărtășesc și vouă ceea ce înseamnă prietenia și dragostea pentru cai.

Obișnuim să ne petrecem timpul alături de prieteni. Așteptăm cu nerăbdare să ne împărtășim secrete și idei. Cu prietenii ne simțim liberi să vorbim, să exprimăm dorințe imposibile, să ne imaginăm și să visăm. Și cine nu a ieșit măcar o dată la o cafea, indiferent de loc, indiferent de cafenea doar pentru a se întâlni cu un prieten?

Așa s-a născut și ideea noastră, la o ieșire între prieteni. Ne-am gândit atunci că ne-ar plăcea să ne bucurăm de ceea ce ne place chiar la masa aceea dintr-o cafenea fără nume din Sibiu. Pentru că locurile nu au nume atunci când ești cu prietenii. Atunci ne-am gândit ce ar fi dacă am aduce Opera chiar la masa ta, atunci ne-am gândit că te poți lăsa furat de o arie sau o canțonetă celebră alături de o cafea în trei culori.

Așa a apărut ideea și așa ne-am jucat în cafeneaua făra nume din Sibiu....

Eram doar noi în cafeneaua fără nume și am început să cântăm, să mai vorbim și iarăși să cântăm. Nu ne-am dat seama când timpul a trecut și nici că nu mai erau locuri la mese. Joaca noastră devenise spectacol pentru toți cei care au poposit în acea zi la cafenea.

Între prieteni nu există bariere, între prieteni este doar bucuria revederii, între prieteni este doar familiaritatea gesturilor și dialogul liber. Așa ne-am dat seama că din joacă am împărtășit cu toți ceilalți o după amiază prelungită, așa ne-am făcut noi prieteni.

“Opera but NOT too Loud” este pentru prieteni, pentru toți cei care vor să se bucure de ea într-un loc familiar.

“Opera but NOT too Loud” este încercarea noastră de a depași granițele scenei, de a fi alături de toți prietenii noștri, de voi, acolo unde vă simțiți în largul vostru, la o cafea în trei culori.

Un artist care sparge tiparele, un artist versatil care trăiește muzica dincolo de spațiu. Pe scena Operei, pe scena unui teatru de vară sau oriunde se află un pian, el face ca prin muzică granițele să dispară.

Solist al Operei Naționale din București, Vlad Miriță este recunoscut ca fiind primul artist român care a abordat stilul crossover sau pop-opera. Reprezentantul României la Eurovision în anul 2008 crede în energia sunetelor și în lucrurile simple care ne pot face să ascultăm, să simțim și să descoperim bucuria unei serii cu operă alături de prieteni.

Pandorra Business Management a luat nastere pornind de la ideea ca in spatiul cotidian actual, in care similaritatea produsului şi amalgamul de comunicare creează confuzie, este nevoie de altceva pentru a fi remarcat. Experienta ei se intemeiaza pe toate acele lucruri aparent lipsite de importanta dar care privite in ansamblu adauga valoare si unicitate. Viziunea ei este ca fiecare companie, fiecare individ si orice actiune sau gest sunt unice prin context si continut, iar ea naste idei care sa ofere posibilitatea reinvierii personalitatii la nivelul corporate. In viziunea Pandorrei companiile sunt persoane, cu personalitati dintre cele mai diferite care se bucura, plang sau sufera de nostalgie si de aceea ea ofera variante pentru toate starile emotionale si incurajeaza comunicarea lor catre piata.

Vlad Mirita si Pandorra Business Management lanseaza un concept unic. Opera but not too Loud este un proiect care isi propune sa aduca Opera in locatii diverse, acolo unde prietenii se intalnesc. Te invitam la un periplu in cafenele, acolo unde cafeau are aroma de arii si cantonete celebre.

Lectie de Toamna

2010-09-02T01:32:00.000-07:00

De cateva zile ma gandesc sa va scriu despre alte lectii pe care le-am primit in periplul meu prin lumea echitatiei. Acum doua zile am evadat pentru cateva ore in mijlocul padurii si m-am bucurat de vremea noua. Atingerea picaturilor de ploaie pe frunzele zgribulite ale copacilor, glasul vantului printre copaci si plimbarea de final la pas m-au facut sa ma gandesc la lectiile mele de inceput. Asa ca m-am hotarat sa va povestesc despre ele. Cu totii in activitatea de management ne lovim mai mult sau mai putin de consultanti. Pentru ca au experienta, pentru ca asteptam sa ne ofere raspunsuri acolo unde poate suntem prea implicati sa le vedem, pentru ca avem poate nevoie de validarea unui specialist sau poate pentru ca dorim idei noi, neinfluentate de contextual organizational specific.

Ma gandeam ca in primele mele lectii de echitatie si in primele mele plimbari eram in pozitia unui consultant. De ce? Pentru ca primele lectii sau primele plimbari se fac “la coarda” sau “la mana”. Ce inseamna asta? Pai cum va spuneam eram foarte bun la studiu individual doar ca exercitiul face diferenta intre teorie si practica. In cele din urma cu lectia bine invatata, cu mainile bine stranse pe darlogii prinsi de sa, ma plimbam pe cal, doar ca acesta era legat de calul din fata cu o coarda. Pe calul din fata era antrenorul meu care in cazul unei miscari gresite din partea celui care ma suporta pe mine (stiti, nu? Cai se mai sperie) il putea controla si linistii. Eu stiam ce trebuie sa fac doar ca altcineva controla calul.

Asa se intampla si cu consultantii, asa povesteste si Charles E. Smith in cartea sa, “Factorul Merlin”. In cele din urma plimbarea la coarda fata de plimbarea la liber inseamana realizarea unui serviciu fara a avea controlul implementarii sau avand acest control. Inseamna descoperirea regatului Camelot, acolo unde Glastonbury si Avalon se intalnesc, inseamna viziune si inseamna ca atunci cand apelam la consultant fie le dam implementarea si masuram conform rezultatelor, fie avem o echipa foarte buna care sa conduca implementarea.

Va spu din experienta ca atunci cand am mers prima oara la liber aveam senzatia ca nu stiu unde merg, aveam senzatia alegerii drumului doar la discretia calului. Ca manageri, nu trebuie si nu avem cum sa cunoastem totul in detaliu dar cunoscand capatul drumului putem apela la cineva care sa ne duca la mana pe bucata de drum pe care mergem prima oara. Doar ca atunci va trebui sa ne tinem de sa…

Doar pentru reflectie in zilele in care vantul ne sopteste printre picaturile rebele de ploaie. Un exercitiu.

Astazi - Morcovi cu Garnitura

2010-08-25T14:31:00.000-07:00

Va povesteam mai demult despre S. Cum déjà stiti este calul meu de la care nu contenesc sa invat si care ma uimeste de fiecare data cu ceva nou. In perioada mea de training intens de la inceputurile echitatiei am invatat cu dedicatie ce le place cailor sa manance. Dincolo de dieta atent controlata, dincolo de stiinta care ia in calcul mai multe variabile care tin de marimea lui, de varsta, de rasa si, nu in cele din urma, de munca pe care o depun, hranitul calului este o arta. Va fac o marturisire, gatitul este o arta ale carei taine inca nu le-am patruns. Ca atare atentia mea si curiozitatea erau mai mult indreptate spre privirile jucause care o data ce intrai pe usa grajdului incepeau sa te masoare din cap pana in picioare. Oare astazi o sa primesc? Oare astazi s-a facut aprovizionarea? Hmm…as gusta un morcov sau poate primesc doi?

Pentru ca imi placea sa ii vad cum rad am dezvoltat o adevarata arta a achizitionarii de morcovi. Mai condimentam din cand in cand cu lucruri noi – saptamana asta niste banana, maine niste pepene si poate niste bomboane de cicolata atunci cand legumele se terminasera la supermarket. Daca la inceput era déjà un obicei ca inainte si dupa anternament sa luam masa impreuna (mai gustam si eu din cand in cand din bunatatile din meniu) am inceput sa imi dau seama ca morcovii erau doar felul principal. Garnitura era de obicei formata dintr-o mangaiere pe gatul ce se intindea in intampinarea morcovului, din intrebarea ce faci astazi si din faptul ca te opreai poate doar si un minut sa il asculti.

Asa cum Alain Cardon povesteste in fundamentele Analizei Tranzactionale despre “strokes”, despre nevoia individului de a interactiona si de a se simti apreciat tot asa va invit eu sa folositi morcovii. Nu uitati ca nu sunt felul de baza, ca nu sunt stiinta si nu sunt arta, dar sunt atat de necesari atunci cand vrem sa avem o echipa motivata. Am observat ca atunci cand rup poate doar un minut si membrii echipei mele vad ca ii vad atunci putem sa miscam si muntii. Am observat ca atunci cand cu privirea in podeaua grajdului (pentru ca ma grabesc, evident) las un morcov la fereastra boxei lui S., S. este trist. Ma urmareste cu privirea si atunci nu il vad si el stie. Parca undeva aud – la ce bun mi-a mai adus un morcov? Mie imi plac doar serviti cu garnitura.

Cred ca fiecare dintre noi are in el un mic gradinar, iar recolta de morcovi poate fi cel mai simplu, desi nu singurul, ingredient pe care il putem presara proaspat in fiecare zi. Bineinteles fara sa uitam de garnitura. Asa ca urati-le in fiecare zi pofta buna! Va face diferenta!

Despre Competitie

2010-08-24T17:20:00.000-07:00

Pentru inceput: Despre Competitie

In contextul in care se deruleaza astazi afacerile, in contextul in care factorii pe care ne bazam astazi devin mai putin importanti maine, ca niste buni manageri stim ca trebuie sa ne monitorizam concurenta. In mod evident si concurenta noastra stie acest lucru. M-am hotarat sa va povestesc astazi ce m-au invatat cai despre competitie. Poate ca ati mai auzit povestea in variante populare de management – analize STEEP, diamantul lui Porter si celebrele “stakeholder analysis”. Povestea mea este un pic diferita si incepe cu o plimbare la padure si se termina cu o intrebare.

Ca atare lasand undeva in urma modele de care va spuneam mai devreme ma intorc la plimbarile mele prin padure. Au fost cateva, fiecare cu aroma ei. Fie o ploaie de zapada, fie o adiere tomnatica sau culoare inserarii, fiecare plimbare este unica. Dupa ce pregatirile sunt realizate si entuziasmul se instaleaza pe fetele tuturor pornim in sir indian pe poteca ce serpuieste spre intrarea in padure. Ca junior al plimbari vei fi incadrat de cel putin 2 calareti experimentati. Daca esti abia la inceputul lectiilor tale de echitatie vei incerca senzatii dintre cele mai diferite – intre entuziasm si bucuria plimbarii dar si teama spatiului deschis, a imprevizibilitatii calului sau poate a perceptiei ca nu il poti controla. Cai sunt diferiti la padure. Toate simturile lor se ascut si starea lor alerta ti se transmite si tie. Incerci sa controlezi ritmul cu care te obisnuisei in comfortabilul manej dar trapul este din ce in ce mai grabit si simti ca el vrea sa alerge. Vrea sa alerge de parca trebuie sa fie primul, de parca il asteapta ceva undeva si nu intelegi de ce aceasta diferenta fata de manejul primitor.

Nu intelegi pana cand nu esti tu primul in rand. Atunci te bucuri de peisaj, atunci in mod surprinzator calul tau nu se grabeste nicaieri. Acelasi cal cu care te-ai plimbat si altadata si care fremata nerabdator atunci cand altul era primul. Se pare si asa spun si cei care au petrecut mult timp in preajma lor ca exista un spirit de competitie in fiecare. Ei vor sa fie primii in mod spontan si natural dar atunci cand sunt nu privesc inapoi si merg in ritmul lor. Atunci cand sunt primii se manifesta poate acea inertie a liderului care stie, care ignora competitia pentru ca se bazeaza prea mult pe sentimental de comfort al manejului. Exercitul de schimbare cel putin conceptual al locului in ierarhie – role playing de numar 2 – poate aduce idei noi de dezvoltare, incurajeaza creativitatea si sparge rutina. Reinventarea de care vorbeste intr-un mod foarte plastic Tom Peters se aplica deopotriva in echitatie si in management. Poate mai greu la o plimbare in padure cand esti un junior si poate mai greu atunci cand esti obisnuit sa fi primul, dar nu inseamna ca beneficiile nu sunt pe masura.

Uitand-ma in jur cam asa stau lucrurile si cu piata pe care isi desfasoara activitatea o companiei. Liderul uita in cele mai multe cazuri sa se uite inapoi, uita ca uneori poteca se largeste si este surprins atunci cand altul i-a luat locul, fie si pe termen scurt. Se pare ca avem cu toti un spirit de competie latent, dar mult mai pregnant activat atunci cand urmarim liderul. Companiile care se gasesc in pozitia de urmaritori sunt mult mai inovative si flexibile la schimbarile mediului extern tot asa cum calul tau va profita de fiecare schimbare de directie ca sa il depaseasca pe conducatorul grupului. Doar ca in cele din urma suntem oamenii si companiile inseamna oameni. Spre deosebire de cai am fost inzestrati cu viziune si capacitate rationala de analiza si atunci ar trebui sa nu uitam ca trebuie sa ne cunoastem competitia din orice pozitie ne-am afla. Si tot asa va intreb - Ai vrea numarul 1 pentru compania ta sau numarul 2? Incearca o plimbare!

De Week-end

2010-08-20T13:52:00.000-07:00

A mai trecut o saptamana in conformitate cu planificarea unui bun manager. Ma intreb cateodata si va intreb ce face un manager in week-end. Pai raspunsul este evident, nu? Petrece timp de calitate, isi incarca bateriile pentru o noua saptamana (alimentarea in timpul saptamanii este o raritate si nu trebuie interpretata decat ca exceptie care confirma regula). Ei bine o sa povestesc ce fac eu in week-end pentru ca am avut profesori necuvantatori emeriti. Ei m-au invatat ca un bun manager nu este cel fara de care nu se intampla lucruri ci, tocmai, cel a carui lipsa nu este sesizata. Este cel care are capacitatea de a reflecta asupra experientelor, de a culege lectii pentru viitor, pentru el si pentru ceilalti.

Am o prietena de un optimism extraordinar care dupa week-end-uri repetate in care ii refuzam cafeaua cu soare pentru ca alergam la linistea, in sfarsit linistea biroului mi-a spus ca ar fi cazul daca tot imi place sa construiesc sa imi construiesc niste timp. Sa imi construiesc niste timp tocmai ca sa imi fac curatenie. A mai fost nevoie sa simt vantul care sufla printre urechile profesorilor mei, a mai fost nevoie sa incep sa ii cunosc si de atunci abia astept week-end-ul. Abia astept sa fac curat in grajd. Este momentul in care sunt doar eu cu el si gandurile mele. Este momentul in care atunci cand ii acord timpul de rasfat imi acord mie timpul sa ma gandesc la saptamana care s-a incheiat. Este momentul in care incep sa ma intreb daca am facut ceea ce se odihnea pe agenda saptamanii, sa ma gandesc la ce trebuie sa astern in planner-ul din saptamana urmatoare. Este momentul in care imi bifez lectiile. Pentru ca invatam in fiecare zi lectii, daca vrem. Invatam de la oameni, invatam de la animale, invatam de la noi. Si dupa ce asez hartiile in biblioteca, si dupa ce gandurile au iesit din ora de varf de trafic construiesc timp.

Calul este o fiinta mistica, are ceva in privire care te face sa te intrebi daca nu cumva te intelege mai bine decat multe cunostinte afirma ca o fac. S. este calul meu si avem intalnire in week-end. O sa ne plimbam prin padure si o sa ascultam copacii. O sa ne oprim intr-o poiana scaldata in lumina soarelui si o sa ne bucuram de ploaia de raze ce ne va invalui cu vraja ei. Si mie si lui S. ne place ploaia. S. se va bucura sigur de racoarea diminetii si ma va lasa sa poposesc langa el atunci cand voi citi din cartea de astazi. Apropos, in week-end cartile nu stiu ce inseamna management.

Udati de ploaia de raze vom galopa prin verde si vom savura fiecare sunet de albastru. Apoi ne vom intoarce sa facem curat in grajd. Ne pregatim de noua saptamana. Vom tesala negocierile o data cu coama ce a fluturat in vant. Vom intoarce paiele asa cum intoarcem filele rapoartelor financiare iar la sfarsitul zilei el se va odihni dupa plimbare iar eu voi avea curat pentru o saptamana.

Ce lectie de management? Pai eu traduc asa:

Calatorim prin viata pe rute diferite, ne bucuram de destinatii diferite si ne plac lucruri diferite…….Aparent suntem diferiti…. Doar ca avem in mod sigur un lucru in comun….Prinsi in “check-list-ul” de zi cu zi uitam….Mie cai mi-au adus aminte ca bucuria este in detalii, mi-au adus aminte ca pentru a fi un bun manager nu trebuie sa uiti si sa traiesti uneori clipa si ca este foarte probabil sa nu performezi ca manager daca nu traiesti.

Suntem oameni diferiti si facem lucruri diferite. Eu am redescoperit refugiul din fata ritmului cotidian……Aici sunt doar eu……Aici este doar pasiunea pentru sport si pentru cai…….Aici este fiinta care stie cand sunt fericit, care stie cand sunt increzator, care stie cand sunt trist si care va sti intotdeauna cand voi avea la mine un morcov…….Aici este locul in care am invatat din nou ca in viata lucrurile sunt simple si totusi complicate………

Poate cai inseamna bucuria momentelor cu familia, poate cai inseamna bucuria calatoriei sau pasiunea pentru pescuit. In cele din urma daca ne uitam fiecare reprezinta un mod de a invata din viata pentru management si din management pentru viata.

Un week-end de curatenie si reflectie poate fi un exercitiu interesant.

Despre viziune - Un exercitiu

2010-08-19T07:43:00.000-07:00

Astazi am cunoscut un om extraordinar, un om care imi povestea ce se va intampla in 5 ani de acum inainte. Este un om care s-a hotarat sa inceapa propria afacere si care m-a dus si pe mine astazi in 2015. Involuntar m-am gandit la acea afirmatie ramasa celebra “I have a dream”. Si de aici, pe masura ce inaintam prin traficul torid al orasului obosit de atata larma, pe masura ce claxoanele din jur se estompau in strazile acoperite de haina lor de praf si indreptandu-ma spre urmatoarea intalnire mi-am adus aminte de o lectie de echitatie. Nu stiu cum se intampla dar gandurile fug acolo atunci cand vor o pauza. In calatoria plina de aventuri dintre cele doua intalniri m-am hotarat sa va povestes astazi despre Cai si Viziune si Leadership si Management.

Ei bine un cascador m-a invatat o data ca atunci cand voi intra in ritm cu calul, abia atunci se va spune ca am absolvit cursurile de incepatori. In mod aproape evident ca a urmat nevinovata intrebare: “Si cum se face acest lucru?”. Ei bine o intreaga poveste…In timp ce te bucuri impreuna cu calul tau de binemeritata lectie de trap este ideal pentru inceputul descoperirii ritmului comun sa inchizi ochii. Da, sa inchizi ochi si sa incerci sa vizualizei fiecare ridicare a piciorului calului, sa vizualizezi directia si sa faci asta relaxat. Atunci cand ai reusit (va dau un tip – nu merge din prima, in cel mai bun caz vei exersa foarte mult clipitul) deschide ochii si, fara sa te folosesti de alte ajutoare (fara conducere din darlogi, fara presiunea pulpei), uita-te in directia in care vrei sa o iei. Surprinzator dar testat si validat acest lucru se va intampla. Pentru ca abia atunci ai descoperit ritmul si ai vazut.

Cred ca lectia aceasta de poveste si incredere, acest test de absolvire este un test pe care il incercam si in experienta noastra de manageri. Spuneam, de la o lectie anterioara, ca unui bun manager nu ii lipseste leadership-ul. Ori leadership inseamna viziune, inseamna ritm si inseamana ca altii te vor urma nu pentru ca trebuie. Va provoc sa faceti acest exercitiu – sa inchideti ochii, sa vizualizati fiecare pas al companiei, sa vizualizati directia si sa vedeti. Deschideti ochi si testati. Se indreapta compania spre locul pe care l-ati vazut? Cred ca viziunea inseamna leadership atunci cand oamenii cu care lucrezi ajung sa vada si ei, cand ritmul tau este si ritmul lor. Si mai cred ca acest termen abstract si indelung dezbatut pe care il numim management vine sa faca munca cea grea – sa mentina ritmul atunci cand pe directie mai sunt copaci de ocolit, sa se asigure ca nu sunt deviatii de curs si ca directia este in cele din urma cea buna.

Ce a invatat un Cal?

2010-08-17T15:09:00.000-07:00

O sa incep prin a va spune ca in week-end-ul acesta am chiulit de la lectia mea de calarie. Poate pentru ca este August, poate pentru ca uneori ne face bine sa mai tragem chiulul sau poate ca pur si simplu am fugit. Stiti, nu? Cai mai fug din cand in cand…Ma gandeam in drumul spre ascunzatoarea din fata profesorului ca n-am chiulit niciodata o saptamana intreaga de cand am inceput sa practic echitatia si simteam acea senzatie amestecata – cum? Eu nu sunt la cai in week-end? Ei bine ca sa imi spal o parte din vina (nu se pune recuperarea de saptamana aceasta) am inceput sa ma gandesc la ce am invatat, si de aici am ajuns la ce invata de fapt calul? Ce face el atunci cand ar vrea sa chiuleasca? S-a intamplat sa discut chiar inainte de fuga de week-end despre viziune si despre lucruri care se desfasoara asa cum se desfasurau si acum un an dar foarte plastic exprimat “treaba nu mai merge”. Si atunci m-am hotarat sa va povestesc astazi cum am invatat eu ce a invatat un cal si cum acest lucru “poate face treaba sa mearga”.

S-a intamplat atunci cand am cazut prima oara. Era o seara de vara cand in adierea vantului ma plimbam cu T. la pas. Nu poposisera multi intarziati in acea seara. Am uitat sa va mentionez ca ma plimbam la pas cu T. intr-o zi lucratoare. Toate precautiile si gandurile si principiile pe care le visam ramasesera undeva departe. Ma gandeam la sedinta din ziua urmatoare, la business plan-ul ce trebuia predat in 2 zile, la ce mi-ar fi placut sa mai fac in weekend daca nu trebuia predat business plan-ul. Dintre frunzele care fosneau de ganduri a sarit in fata noastra o veverita. Nu stiu daca eu m-am speriat mai tare sau T., cert este ca eu am continuat sa merg la pas si el s-a oprit mirat. S-a oprit pentru o secunda pentru ca fiind om zborul la liber nu reprezinta o competenta majora si eu am atins pamantul. Dupa ce mi-a aruncat o privire de verificare a pasit peste mine si a inceput sa galopeze. Inca ametita de mirare, de cazatura, de nisip in ochi ma uitam cum doar eu imi faceam griji cu oprirea lui T. Toti ceilalti stateau pe margine si asteptau…Asteptau ca T. sa se opreasca la poarta manejului pentru ca, aveam sa aflu la cafeaua din seara aceea, un cal educat stie foarte bine drumul spre grajd. Pentru ca acolo il asteapta linistea, ovazul proaspat gatit si paiele pe care poate sa incerce un adevarat scrubing de seara. Dar oprindu-se la poarta nu inseamna ca T. s-a intors la grajd. Dimpotriva, respectand o lectie despre care o sa va vorbesc altadata, a trebuit sa continue lectia cu mine.

Cam asa si atunci cand totul se desfasoara bine dar “treaba nu merge”. Compania stie drumul spre grajd, pentru ca acolo este spatiul ei, acolo se simte comfortabil, acolo nu simte amenintarea lucrurilor noi si nestiute. Dar ce faci cand apare o veverita? Si compania ta da o tura de manej si se opreste la poarta? Ganditi-va nu ca la un lucru ce trebuie schimbat ci poate ca la un lucru pe care manageri si antreprenori ar trebui sa il aiba macar in vedere atunci cand contextul in care compania activeaza. Pentru ca atunci procesele nu se schimba de la sine, oamenii nu schimba modul de a face lucrurile de la sine…In cel mai bun caz vor da o tura de manej si va parea ca treaba merge. Dar uneori, cel mai adesea, este nevoie de o intreaga cursa. Si atunci cum schimbi ce a invatat calul? Nu schimbi! Doar schimbi comportamentul si atitudinea. Am invatat ca trebuie sa ma urc la loc pe cal atunci cand am cazut, oricat de teama mi-ar fi, oricat de multa lipsa de comfort as simti. Am invatat ca si calul trebuie sa continue lectia oricat de mult si-ar dori la grajd si oricat de mult nu i-ar placea sa mearga la pas. Am invatat ca uneori trebuie sa schimbi atitudinea daca vrei sa faci fata contextului. Pentru ca daca acesta din urma se schimba si procesele dau o “tura” spre comfort-ul lor acest lucru poate costa comfort-ul companiei.

In concluzie, tot asa cum calul a invatat o atitudine procesele din compania ta reprezinta o atitudine contextuala. Atunci cand contextul se schimba, schimba atitudinea! Cum? O sa va povestesc ce am invatat la urmatoarea mea lectie.

O lectie de marketing

2010-08-13T01:47:00.000-07:00

Pentru ca zilele acestea am tot discutat despre preturi, oferte, promotii, despre cum sa ne pozitionam pe piata si cum sa crestem vanzarile, mi-am adus aminte de o lectie de marketing integrat pe care am primit-o in studiul intens al echitatiei. Veti vedea ca nu lasa nimic neacoperit din ceea ce teoria ne invata dar isi atinge obiectivele atat de bine doar pentru ca nu stie teoria si pentru ca stie sa construiasca o relatie, stie sa o hraneasca si stie sa reinventeze in mod constant beneficiile pentru clientul potential, chiar si pentru cel existent.

In primul rand exista o organizare foarte bine definita care sa sustina acest proces, sa nu uitam ca dincolo de ascultarea vantului si bucuria unei plimbari calare exista o logistica ce ne permite sa facem toate aceste lucruri. De la persoanele care au grija ca produsul principal sa fie bine ingrijit, ca grajdurile sa fie curate si pana la antrenori, toti stiu ca este important ca noi sa revenim. Tot asa cum pentru orice companie conteaza revenirea in mod repetat a cumparatorului si nu o tranzactie izolata in timp. Ei bine fata de multe companii care investesc bugete de milioane de euro in marketare, in publicitate acesti oameni investesc ceva nepretuit si difera intr-un punct esential – iubesc produsul si incep sa ne cunoasca intr-un mod sincer si autentic. Sunt cei mai buni vanzatori pentru ca se transforma in prieteni pentru unii, consultanti pentru altii, fac parte din produs.

Ai ajuns acolo. Fie te-ai interesat, fie ti-a spus cineva, fie copilul tau te-a rugat sa mergeti sa vedeti ponei, fie ai gasit un numar pe internet sau pur si simplu ai trecut cu masina pe langa o poarta pe care atarna un banner care iti spune ca acolo se iau lectii de echitatie….tot arsenalul de comunicare. Ei bine aici ai primul contact cu produsul – iti iau ochii pentru ca nu ii privesti ca un produs, sunt minunati cum te privesc cercetatori si cum iti cer sa le acorzi atentie. Nu ai venit sa cumperi nimic dar pentru ei esti un client potential. Iti place mai mult atunci cand te poti adaposti de arsita verii la umbra unui stejar si atunci cand poti doar admira bucuria ce se citeste pe fata vechilor clienti care déjà cunosc obiceiurile locului. Contextul te imbie sa revii. Nu ai stiut ca vrei sa incerci echitatia, va fi cineva care te va introduce in potentialul de bucurie pe care il poti incerca. Si daca esti in target, si daca rezoneaza cu personalitatea ta o vei face. A contat primul punct de contact, tot asa cum primul contact cu reprezentantii unei companii poate insemna potentialul unei relatii pe termen lung sau incheierea a ceva ce nu a inceput. De aceea contextual si cadrul reprezinta apanajul marketing-ului, niciodata promisiuni care sa creeze asteptari mai mari decat pot fi prestate pentru ca acest lucru inseamna incheiere. Si aici ne referim la servicii, pentru ca aici promisiunea nu este tangibila.

Te poti bucura de cai si fara sa practici calaria, poti sa fugi din aglomeratia urbana si sa savurezi o cafea doar pentru ca ei te fac sa te simti altfel. Poate ca incerci aceleasi stari ale unui elev sau proprietar de cal dar pentru logistica locului nu esti client. Diferenta este ca te trateaza asa cum ai fi – o lectie pentru toate companiile – pentru ca nu trebuie uitat, tu poti devein client sau poti aduce altii.

Ei bine, a inceput sa iti placa, teasing-ul a functionat. Si incepi sa te interesezi, sa afli mai multe despre cai, poate ti-ar placea sa ai privilegiul calului tau. Personalul bine pregatit stie ca daca nu te preseaza creste probabilitatea ca tu sa doresti sa iti iei un cal. Cal pe care il vei iubi si nu va reprezenta o investitie si va trebui sa il tii undeva unde ai incredere ca va fi bine ingrijit. Se trece la etapa in care se construieste contextul pentru captarea audientei. Intamplator atunci cand tu ajungi a aparut un cal nou care se intampla sa fie asa cum ai spus la o cafea ca ti-ar placea, intamplator esti invitat sa il cunosti si apare nevoia, nevoia sa fie al tau. Si nu uitati ca nu este decat o reactie la datele de piata adunate – acel marketing intelligence pe care acesti oameni extraordinari nu le stocheaza nicaieri. Cate baze de date a strans compania ta in ultimii ani? Cate informatii nu stie despre clienti si totusi nu le foloseste? As invita macar o data marketerii si vanzatori sa vada ce se intampla acolo unde inveti echitatie. Nu e nimic fortat, nu e manipulare, este instinct, talent si este natural. Si din acest motiv functioneaza.

Sa spunem ca ai fost captat, ai calul tau si acum incepe marketing-ul serviciilor – intretinere lunara (sampon 2 in 1, potcovit, protectie pentru insecte etc.), tot ce este mai bun pentru calul tau, echipament pentru el si pentru tine.

Ei bine functioneaza pentru ca ai avut o nevoie pe care fie ai descoperit-o. fie a crescut prin context, pentru ca ai vazut ca oamenilor, dincolo de beneficiile material, le pasa, pentru ca te-au lasat sa incerci fara sa ceara, pentru ca ai inceput sa iubesti produsul.

Poate aceasta asociere este metaforica veti spune si va spun si eu. In cele din urma iubirea de cai nu este un produs, nu urmaraesti un beneficiu imediat sau viitor, poti chiar material sa pierzi. Dar va spune un iubitor de cai – pierzi material cu zambetul pe buze pentru ca ai castigat atat de mult emotional. In cele din urma este un schimb in care ambele parti au de castigat si acesta este marketing eficient.

Ce iti trebuie pentru a fi un bun manager?

2010-08-12T02:49:00.000-07:00

Deci, ce avem nevoie?

• Exercitiu – fiecare dintre noi este un manager, sau cel putin ar trebui sa fie atunci cand vine vorba de viata sa. Profesional poate ca liderii se nasc dar managerii se formeaza. E nevoie de antrenament sustinut pentru ca altfel riscam sa ne iesim din forma.

• Viteza – spunea cineva adresandu-se managerilor ca in vremurile de astazi trebuie sa alergam atat de repede incat sa stam pe loc. Ca manageri nu trebuie sa ignoram ritmul in care lucrurile se intampla. Trebuie sa simtim sis a intram in acord cu mediul extern pentru ca suntem la curse.

• Gratie – ne formam ca manageri prin exercitiu dar ce impresie atunci cand reusim sa o facem cu eleganta.

• Talent – aroma talentului impulsioneaza exercitiul managementului in context-ul cursei nebunesti. Sa alergi cu eleganta, aceasta da provocare pentru management-ul contemporan.

• Hotarare – hotarare in setarea obiectivelor, hotarare in coordonare si hotarare in fiecare actiune, pentru ca hotararea determina constant dorinta de a obtine performanta.

• Flexibilitate – intr-o perioada in care totul depinde flexibilitatea este cuvantul cheie pentru adaptare si reinventare activa.

• Incredere – in tine, in oamenii tai, in actiunile tale si ale echipei. In lipsa ei nu e decat incertitudine. Si daca ne confruntam doar cu incertitudine atunci cum putem actiona?

• Munca de Echipa – niciodata un manager nu este singur si niciodata performanta nu este a lui. Performanta este a cuplului care se formeaza – in echitatie 75% conteaza calul si doar 25% calaretul (pentru reflective).

• Pasiunea – se simte si se transmite, razbate prin toti porii si este pasiunea cu care zi de zi ne asezonam meniul de manager. E mai gustos asa.

• Destin – poate ca da sau poate ca nu, dar sa nu confundam astazi cu destinul.

• Curaj – sa iei decizii pe care altii inaintea ta nu le-au luat, sa iti spui parerea si sa iti asumi deciziile. Vei castiga respect inainte de recunoastere. Aceasta din urma e doar un rezultat.

• Dedicatie

• Competenta

• Indrazneala

• Iubire

Las deschis interpretarii aceste ultime puncte pe check-list-ul de astazi. Poate fi un exercitiu.

Fisa de Post pentru Pozitia: OM

2010-08-10T15:34:00.000-07:00

Astazi ma pregateam ca un bun manager sa continui firul cronologic al lectiilor pe care echitatia mi le-a oferit atat de deschis. Unele lucruri nu se uita niciodata – e ca mersul pe bicicleta. M-am hotarat exact in momentul in care s-a deschis in fata mea pagina alba a zilei de astazi. V-am spus ca inca sunt la capitolul despre rabdare, nu?

Ei bine, nu am rabdare sa o pastrez doar pentru mine. Astazi am invatat ceva extraordinar ca om. Si inainte de a fi manageri, inainte de a fi lideri, inainte de a ocupa o pozitie de specialist sau o pozitie, suntem oameni. Se incapataneaza zilele si oamenii si intamplarile pe care le traiesc sa imi demonstreze ca daca stim sa ne facem bine meseria de oameni atunci nu exista bariere nici pentru management, nici pentru leadership, nici pentru ceea ce ne place sau am vrea sa facem.

Cum spuneam, pentru ca nu mai am rabdare, astazi am fost la o lectie de echitatie inopinanta, absolut neplanificata. Am fugit din tumultul cotidian pentru a ma intalni cu o prietena in locul in care luam prima mea lectie acum ceva vreme. Era totul neschimbat, parca si noi ne intorsesem in timp si nu trecusera anii peste noi. Am uitat sa va spun ca pe prietena mea o vad din ce in ce mai rar pentru ca viata noastra profesionala ne-a dus spre destinatii indepartate. Revenind, am savurat o cafea cu aroma de iarba proaspat tunsa si am revazut oameni dragi pe care i-am cunoscut in acest loc, am ascultat pasarile in sedinta si ne-a placut sa revedem padurea. Am avut surpriza sa ne reintalnim vechii prieteni si colegi de echipa. T. era neschimbat, acelasi roib cu o privire de matematician aflat in permanenta cautare – a unui morcov, bineinteles. E., o lady ca de obicei iar D. abia astepand sa treaca cele 60 de minute pentru a se reintoarce in meditatie.

Astazi nu am vrut sa exersam, nu am vrut sa ne antrenam. Astazi am vrut sa ne plimbam cu prietenii nostri, am vrut sa ne plimbam cu noi, am vrut sa alergam liber si am sarit pentru ca ne-am dorit dintr-o data sa zburam. Ne-au alungat din poveste tantarii si am revenit la astazi. Dar…

De cateva luni imi respectam cu strictete programul si timing-ul in asa fel incat week-end-ul sa fie dedicat exclusiv pregatirii pentru concurs. Concentrarea era maxima, toti prieteni mobilizati pentru atingerea scopului – sambata obstacole la liber, duminica galop si parcurs. Astazi mi-am adus aminte de bucuria de a fugi la liber cu T., astazi mi-am adus aminte si mi-am incarcat bateriile, astazi am invatat ca uneori daca iti aduci aminte iti aduni energia pentru a merge inainte.

Nu pot, la fel de neplanificat, sa nu ma gandesc la management. Va mai aduceti aminte cat de seducator si provocator este primul an de la schimbarea pozitiei, de la infiintarea companiei, de la schimbarea ei sau de la momentul de cand v-ati schimbat job-ul? Suntem plini de idei si initiative, avem energie nesecata, incercam in permanenta sa gasim solutii. In anul 2 incepem sa mai respiram, ne-am creat déjà tipare si avem o baza de date de upload-uri. Din anul 3 poate ca observam detalii dar parca din ce in ce mai des ne simtim prinsi in rutina, avem senzatia ca nu mai sunt idei si sunt altii langa noi care abia au intrat in anul 1. Ce energie debordanta! Ei bine eu mi-am dat seama ca foarte rar imi aduc aminte, pentru ca, nu?, nu am timp. Mi-am dat seama ca aducandu-mi aminte regasesc energia din anul 1 si mi-am dat seama ca am din nou idei. Este un exercitiu pe care mi-am propus astazi sa il incerc macar o data pe luna. Mi-am propus sa imi aduc aminte de unde am plecat in cariera mea profesionala pentru ca am convingerea ca acest lucru nu trebuie sa lipseasca din job-description-ul nostru de oameni asa cum nu trebuie sa lipseasca din fisa de post a oricarui manager.

Aducandu-mi aminte de mine, imi voi aduce aminte de oamenii din echipa mea si ii voi trata asa cum mi-a placut mie sa fiu sau cum mi-ar fi placut. Aducandu-mi aminte de primii ani o sa imi aduc aminte de temerile de atunci, o sa imi aduc aminte provocarile si imi voi seta target-uri noi pentru anii ce vin. Aducandu-mi aminte o sa vad ca am invatat. O sa ma trezeasca tantarii repede, nu imi fac griji, dar voi avea energia trecutului ca sa aduc performanta in prezent, performanta mea si a altora. Stiti cum e – energia e contagioasa.

Atat pentru astazi – cea mai simpla lectie de management si leadership, cea mai simpla lectie pentru mine si cea mai mica cerinta in fisa de post pentru pozitia OM.

Asculta-ti Calul!

2010-08-08T14:54:00.000-07:00

S-au spus multe despre management si leadership, despre cum vad unii un bun manager si cat de multa nevoie are o companie de un lider. Poate pentru ca vorbind aici de lucruri simple mi se pare extrordinar de simplu si autocuprinzator modul in care Peter Drucker surprinde diferenta dintre management si leadership: “Management is doing things right; Leadership is doing the right things.” Nicaieri nu am regasit o exemplificare in practica mai edificatoare decat in lectiile mele de echitatie. Sa va povestesc….

Trecuse ceva vreme de la prima mea lectie. Chiar fusesem un elev silitor, imi luam de lucru si acasa. Cu o curiozitate nerabdatoare (inca nu reusisem aplicarea principiului rabdarii) cautam sa stiu mai multe despre cai, despre echitatie, despre pozitia pe cal, despre echilibru pe cal…….Exersam pana si in fata oglinizii (asa ti se recomanda intr-un curs descarcat pe internet). Tehnicile programarii neurolingvistice pe care le teoretizam si aplicam in construirea echipei deveneau tehnici de programare pentru a fi un bun calaret….doar ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ…Cu cat ma straduiam mai mult cu atat crestea in mod exponential probabilitatea de a gresi atunci cand cu nerabdare asteptam week-end-ul…Se spune ca un calaret bun isi aude calul daca ii vorbeste, un calaret extraordinar il aude si daca ii sopteste pe cand un calaret prost nu ar auzi nici daca acesta ar tipa…Cam asa eram eu, prins in cursa perfectiunii nu auzeam cum calul meu tipa…

Respectam cu strictete indicatiile antrenorului si imi concentram toata atentia asupra tuturor detaliilor din studiul meu de acasa. Tine calcaiul jos, nu uita pozitia in sa, ai grija sa ai pumnii fata in fata pe darlogi si nu uita cand pornesti la trap sa fi pe picior corect. Ah, si nu uita ca piciorul corect este cel din exterior…Cumva schimbi directia, schimba si trapul..Doar ca uitam sa mai ascult si calul. Saracul imi vorbea iar eu nu auzeam..Era prea mult sa mai adaug la lista mea cu multe lucruri si actul de a asculta. Nu faceam destule!

Ei bine nu, pentru ca oricat de corect ai face lucrurile ca sa depasesti tehnica si sa formezi acel cuplu care nu ezita in fata nici unui obstacol mai trebuie sa faci si lucrurile corecte chiar daca modalitatea in care o faci este poate imperfecta. Aceasta imperfectiune formeaza cuplul, increderea si intelegerea. Si stiti cum am aflat….Un om extraordinar mi-a spus ca pe vremuri la scolile aristocratice de echitatie a doua lectie viza modalitatea prin care reusesti sa intri in echilibru cu calul – sa inchizi ochi, sa vizualizezi directia si pasul lui si vei fi atins echilibrul atunci cand deschizand ochi vei fi pe directia corecta…Si atunci mi-am dat voie sa gresesc si am ramas surprins ca l-am auzit, ca am inceput sa simt cand a obosit sau cand ceva il sperie..Am inceput sa il pot linisti ca sa ne continuam plimbarea, am inceput sa ascult.

Nu inseamna asta viziune, nu se spune ca liderul are viziunea dar si increderea in oameni pentru ca acestia din urma sa il urmeze pentru ca vor si nu pentru ca trebuie. Eu vreau sa fiu un calaret extraordinar, atributul de bun nu ma multumeste. Cred ca orice manager bun care vrea sa fie extraordinar si care reuseste, a devenit un lider. Si mai cred ca atunci cand iti asculti oamenii cu adevarat dai primele semne de leadership..Nu vorbim de definitii, teoretizari de termeni ci de a asculta. In mod surprinzator abia atunci cand iti vei permite sa gresesti, le vei permite si lor. Permitandu-ti si permitandu-le sa greseasca veti face un cuplu, veti face cu adevarat o echipa si veti fi altfel..Veti fi observati.

Au fost multe lectii de echitatie necesare ca sa imi dau voie sa nu fiu perfect dar a fost o lectie despre cum sa imi ascult calul.

Cunoaste-ti Calul!

2010-08-04T01:22:00.000-07:00

Era o dimineata de iunie acum ceva timp. Concediu, liniste, nu trebuia sa raspund la telefon, nu trebuia sa imi urmaresc timpul si sa imi validez agenda de lucru, fara sedinte, fara zgomot……..In dimineata aceea de iunie am primit prima mea lectie de echitatie si prima mea lectie de management…..Ca si cum nu luasem destule…….facultate, master, mba, cursuri de dezvoltare a competentelor (un intreg arsenal) doar ca nici una nu s-a comparat cu ceea ce am inceput sa invat atunci……Lucruri simple…..

Prima lectie a fost incredibil de plictisitoare, chiar ma gandeam daca echitatia si eu suntem compatibile. Pentru inceput l-am cunoscut pe antrenor……Incerca sa imi prezinte calul, regulile de baza, echipamentul, ce vom invata la prima lectie…..”Astazi o sa inveti sa stai pe cal”, mi-a spus el…..Eram un pachet de intrebari, incepeam o fraza, nu o terminam vroiam sa stiu cum pot sa alerg…..Saracul antrenor…….imi tot repeta sa am rabdare……..

Nu se intampla asa si in management…….Ne entuziasmam atunci cand urmeaza sa imbratisam o noua provocare, ne entuziasmam atunci cand schimbam domeniul de activitate sau compania, ne entuziasmam cand incepem o noua afacere…….si nu avem rabdare….stim noi din experienta, doar din acest motiv ne-au angajat…..Ei bine eu nu am invatat la prima lectie sa am rabdare dar am invatat “sa imi cunosc calul”…cel putin sa incerc…

Calul este o fiinta deosebita prin el insusi, te inspira doar sa il privesti si daca il asculti iti vorbeste, dar oare il cunosti? Prezentarile dureaza, dar cand il vei cunoaste atunci vei face echipa cu el si nu iti va fi teama sa ai incredere. In general ne este teama atunci cand stim pentru ca ne gandim la consecinte dar ne este teama si cand nu stim la ce sa ne asteptam…..De aceea recomand tuturor managerilor si antreprenorilor “Incepeti sa va cunoasteti calul!”

Priviti calul precum compania pe care o conduceti, precum departamentul de care sunteti responsabil sau precum afacerea in care ati investit. La prima mea lectie am invatat ca daca voi astepta ca cineva sa imi aduca in teren calul pregatit voi face cea mai mare greseala. Nu poti cunoaste un cal daca nu sti cum sa ii asezi valtrapul, pentru ca s-ar putea sa il jeneze, daca nu sti sa ii prinzi chinga si sa-i aranjezi darlogi…Nu il vei putea conduce daca are chinga slaba sau daca darlogii sunt prea largi….Si nu va veti cunoaste pana nu vei face tu asta…Pentru ca el va simti ca iti pasa si te va respecta…Cum imi spunea antrenorul, si acum prietenul meu…….”Fetito, el are 450 de kg si tu 50 daca te bati cu el cine crezi ca va castiga?”. Ca manager sau antreprenor nu te poti lasa prins in hatisul detaliilor, nu poti sa pregatesti calul in fiecare zi dar acorda-i respectul primelor lectii si cunoaste-l:

• Oamenii tai sunt personalitatea companiei, oamenii tai sunt compania si trebuie sa ii cunosti….Incearca sa vorbesti cu ei mai des, incearca sa ii asculti si sa le arati ca iti pasa. Vei castiga respectul lor nu prin pozitie ci prin faptul ca sti “sa pui pe cal”. Si invata-i si pe altii sa isi cunoasca oamenii…Daca te afli probabil in pozitia de manager al unei companii cu sute, mii de angajati mesajul tau trebuie sa ajunga pana la fiecare dintre ei….prin oameni….

• Invata cum le place chinga…Poate le place mai stransa, poate munca sub presiune produce rezultate sau poate specificul domeniului impune o chinga mai larga care sa incurajeze creativitatea. Alege chinga care se potriveste, alegeti oamenii de incredere si respecta-i…Ei vor pune chinga in fiecare zi pentru tine……

• Invata despre domeniu si despre companie, invata cum se fac lucrurile “pe aici” si vorbeste-le, arata-le ca iti pasa……Ia pulsul companiei tale…Rasele de cai au un atribut care se cheama personalitate si care se descrie prin “sange” –caii pot fi cu “sange rece” sau cu “sange cald”, pot fi linistiti sau impulsivi….Compania ta cum este?

In cele din urma nu sunt 2 cai la fel precum nu sunt 2 companii sau departamente similare. Cunoaste-ti Calul!